Nou-născuṭii au capabilitatea de a înota, aṣadar putem spune ca încă din concepṭie, noi avem o relaṭie specială cu apa. Însă de multe ori, în copilărie se dezvoltă o mică fobie de apă, care se dezvoltă pe măsură ce copilul creṣte. Ce ne face, totuṣi, să ne fie frică de apă?

De cele mai multe ori, această fobie apare în copilărie ṣi se naṣte dintr-o întâmplare nefericită sau traumatizantă. Interesant este că mulṭi dintre noi avem o asemenea întâmplare întipărită în minte, de care ne aducem aminte chiar dacă suntem adulṭi. De exemplu, am fost forṭaṭi când eram mici să ne scufundăm, alṭi copii ne-au împins în apă când nu eram pregătiṭi. Dar nu toate experienṭele legate de apă sunt conṣtientizate.

Psihologii spun că în anii în care copilul este cel mai fragil ṣi predispus traumelor, de când este bebeluṣ ṣi până pe la 3-4 ani, se formează cel mai adesea frica de apă, pe un plan pe care nu ni-l vom aminti. Scufundarea bebeluṣului în apă prea fierbinte sau rece este un asemenea exemplu, bebeluṣul va reacṭiona în mod negativ ṣi îṣi va aminti experienṭa de fiecare dată când va fi în contact cu apa. Tot bebeluṣii pot fi marcaṭi negativ de ruperea apei (la naṣtere), moment foarte stresant pentru un nou-născut, care trebuie să treacă de la lichidul amniotic la un mediu lipsit de apă.

Totuṣi, există o cură pentru frica de apă, o fobie pe care o întâlnim atât de des. În primul rând, trebuie să conṣtientizăm că dacă stăm relaxaṭi, apa ne ṭine la suprafaṭă. Apa sărată are proprietatea de a ṭine corpul uman la suprafaṭa acesteia. Odată ce suntem într-un mediu sigur, în care atingem fundul apei cu picioarele, putem începe să ne obiṣnuim cu ea.

În niciun caz nu trebuie să fim forṭaṭi să învăṭăm să înotăm. Cel mai bine e să "experimentăm", să vedem de unii singuri că apa nu este un inamic. La cei mai mulṭi este un blocaj psihologic, care nu lasă corpul să se relaxeze ṣi să accepte apa ca un nou mediu. Frica de înec se întâlneṣte extrem de des, însă înecul nu este o certitudine (înec = apă), ci o întâmplare rară, imposibilă dacă avem grijă unde ṣi cum înotăm.

Cel mai bine este să fim ghidaṭi, dar nu obligaṭi să înotăm. Putem achiziṭiona o plută, un colac, o minge gonflabilă, ṣi ne putem ṭine de ele, încercând să ne propunem să o facem din plăcere, să ne simṭim bine, deoarece acesta este scopul înotului. De asemenea, nu trebuie să ne enervăm sau să ne crispăm, cu cât mai relaxaṭi, cu atât mai bine.

Frica de apă poate fi depăṣită printr-o comunicare pe care tu o duci cu propria-ṭi persoană, pentru că numai tu te poṭi convinge că poṭi înota ṣi poṭi uita orice întâmplare care te-a speriat.

Ana Moca-Grama -www.Pasiunea.Eu